- strãlucíre
- s. f., g.-d. art. strãlucírii; pl. strãlucíri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
strãlucíre
Look at other dictionaries:
strălucire — STRĂLUCÍRE, (rar) străluciri, s.f. 1. Acţiunea de a străluci şi rezultatul ei; intensitatea unei lumini vii. ♦ Lumină vie reflectată; scânteiere, sclipire; spec. iluminare produsă de un astru. ♦ (fiz.) Mărime care caracterizează un izvor de… … Dicționar Român
lustru — LÚSTRU1 s.n. Strălucire naturală sau obţinută prin procedee artificiale a suprafeţei unui obiect; luciu. ♢ expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦… … Dicționar Român
splendoare — SPLENDOÁRE, splendori, s.f. Frumuseţe fără seamăn (şi plină de fast, de strălucire); strălucire, măreţie. ♦ (concr.) Obiect, fiinţă, fenomen etc. splendid. – Din fr. splendeur, lat. splendor. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
fast — FAST1 s.n. Splendoare, măreţie, pompă2, lux, strălucire. – Din fr. faste. Trimis de cornel, 08.05.2004. Sursa: DEX 98 FAST2, Ă, faşti, ste, adj. (livr.; despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste,… … Dicționar Român
luminozitate — LUMINOZITÁTE, luminozităţi, s.f. 1. Însuşire a unui corp de a fi luminos (I 1); strălucire. ♦ (fiz.) Caracteristică a instrumentelor optice, exprimată prin raportul dintre iluminarea imaginii unui obiect şi strălucirea obiectului. ♦ (astron.)… … Dicționar Român
pompă — PÓMPĂ1, pompe, s.f. Maşină de forţă sau aparat compus de obicei dintr un cilindru cu piston, manevrat cu mână sau acţionat mecanic, folosit pentru a deplasa sau a comprima un fluid. ♢ Pompă de incendiu = pompă1 cu care se aruncă apă la distanţă… … Dicționar Român
cefeidă — CEFEÍDĂ, cefeide, s.f. Stea cu strălucire variabilă. – Din fr. céphéide. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 cefeídă s. f., g. d. art. cefeídei, pl. cefeíde Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CEFEÍD//Ă cefeidăe … Dicționar Român
glorie — GLÓRIE, glorii, s.f. Onoare, mărire, slavă adusă unei persoane, unui eveniment etc.; faimă, renume obţinut de cineva sau de ceva pentru fapte ori pentru însuşiri excepţionale. ♦ Persoană de mare valoare. – Din lat., it. gloria. Trimis de gall, 13 … Dicționar Român
lucoare — LUCOÁRE, lucori, s.f. (înv. şi arh.) Lumină; lucire, strălucire. – lat. lucor, oris. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LUCOÁRE s. v. lucire, lumină, scânteiere, sclipire, sticlire, strălucire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
luminanţă — LUMINÁNŢĂ si. (fiz.) Strălucire. – Din fr. luminance. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LUMINÁNŢĂ s. v. strălucire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime luminánţă s. f., g. d. art. luminánţei … Dicționar Român
